Cum le vorbim copiilor despre moarte

În perioada aceasta, copiii noștri sunt bombardați cu multe mesaje legate de moarte, în contextul COVID-19, mulți probabil se întreabă ce este, iar părinții au rolul de a-i ghida în acest sens.

Îmi aduc aminte din copilărie, mai ales în perioada în care eram lăsată la bunica să dorm, că aveam coșmaruri în care mama mea murea și mă trezeam plângând. Aveam probabil undeva între 6 și 8 ani. Aveam o teamă imensă să nu moară mama mea.

Pe la 13 ani mi-a dispărut câinele și am suferit enorm că nu îl mai aveam. În același timp, l-am pierdut și pe bunicul care a avut grijă de mine. Ceva foarte ciudat s-a întâmplat atunci când a murit bunicul, mi-a fost extrem de frică că va umbla prin casă sufletul lui. Nu îl mai vedeam ca pe bunicul, ci mai degrabă ca pe un mort, ca pe un zombi. Nu suportam să privesc cadavrul, mă îngrozea.

Abia când aveam 36 ani a murit bunica, am fost ceva mai pregătită legat de moarte, dar mi-am învățat lecția de la bunicul și mi-am propus să nu îi văd fața bunicii moarte. Bunica a fost omul pe care l-am iubit enorm, de la care am învățat iubirea necondiționată, grija față de celălalt. Cu toate acestea, nu am vrut să îi văd chipul, să respect ritualul de a-i pupa mâna. Am avut timp ca înainte să moară să discutăm despre apropierea morții ei. Să spună ceea ce mai voia să zică celor dragi înainte să își ia rămas bun de la noi toți. Nu am simțit că mi-am luat rămas bun, datorită morții ei și conexiunii mele cu ea, am înțeles moartea mai bine, mai degrabă am înțeles și am simțit cu toată ființa continuitatea, prezența pură și continuă.

Nu îmi aduc aminte să mi se fi vorbit despre moarte prea mult când am fost mică, însă sunt câteva frânturi pe care mi le amintesc:

Stai liniștită, cățelușul a ajuns în Raiul câinilor!

Bunicul ne vegează de undeva de Acolo de Sus! – asta nu îmi dădea un sentiment prea bun pentru că îmi și imaginam cum vine un zombi către mine. Asta și pentru că în acea perioadă când a murit bunicul mă uitam la tot felul de filme de groază. Poate că nu întâmplător ni se spune să nu lăsăm copiii să se uite la filme de groză

Mi-ar fi plăcut atunci când eram mică să fi fost pregătită mai bine legat de acest subiect al morții. Cred că este un subiect delicat pentru mulți adulți ca să îl discute. De aceea, în acest articol mi-am propus să ofer câteva idei despre cum am putea aborda acest subiect în fața copiilor noștri. Bineînțeles, înainte de a ne pune pe treabă și chiar să discutăm cu cei mici despre această temă, ar trebui ca noi să ne punem câteva întrebări despre cum ne raportăm la moarte.

Transformarea morții într-o conversație normală este vitală pentru copiii de toate vârstele, dar cei mici beneficiază mai ales pentru că conceptul de moarte este confuz și, de obicei, nu au vocabularul pentru a exprima pe deplin cum se simt. Aflați cum puteți aduce cu blândețe subiectul pentru copii mici și preșcolari – precum și ce să faceți atunci când o pierdere apare în familie.

Copiii sub 4 ani

Nu înțeleg ideea de ireversibilitatea morții. Odată ce corpul tău va fi mort, nu va mai putea fi niciodată viu este o idee neînțeleasă. Copiii sub 3 ani nu înțeleg această idee; vor vorbi despre oameni morți ca și cum ar pleca într-o călătorie sau ar trage un pui de somn sau vor deschide posibilitatea ca lucrurile moarte să revină la viață cu ajutorul apei, alimentelor, medicamentelor sau magiei. Copiii încep să înțeleagă finalitatea morții în jurul vârstei de 4 ani. Într-un studiu tipic, cercetătorii au descoperit că 10 la sută dintre copiii de 3 ani înțeleg ireversibilitatea, comparativ cu 58% dintre copiii de 4 ani.

Încearcă să îți ajuți copilul să înțeleagă moartea înainte de a-i atinge, în mod semnificativ, viața, poți să începi prin a evidenția unele dintre ciclurile din natură, ne folosim de diferite ocazii prin care remarcăm că plantele mor, asta însemnând că: nu mai pot lua apă și nu mai pot crește cu lumina soarelui, nu se mai pot întoarce la starea inițială. Îi poți arăta copilului tău cum fructele erau în copac, apoi au căzut de acolo, au ajuns pe pământ, apoi au început să putrezească, îi poți arăta că fluturele a murit şi că nu mai va mai putea să zboare, să se hrănească etc. Mai poți discuta despre acest subiect dacă apare în anumite desene animate, sau când moartea îți afectează tangențial familia, cum ar fi când un vecin sau chiar câinele celui mai bun prieten al tău moare. Cu cât vorbești mai des despre moarte – și ce înseamnă – cu atât copilul tău va fi mai puțin speriat și mai confuz când se întâmplă cu un membru al familiei. Ideea este să nu insiști foarte mult, pentru că anumite concepte nu le poate înțelege logic în această perioadă. Acum poate doar să constate anumite lucruri, vazând, atingând etc.

Copiii între 5-7 ani

Încep să înțeleagă ideea de „nefuncționalitate”, adică un corp mort nu mai poate face lucruri pe care un corp viu le poate face. Înainte de a înțelege acest lucru, copiii vor răspunde afirmativ la întrebări precum „O persoană moartă mai poate simți? sau Dacă a murit cineva, ar mai putea mânca? Se poate muta? Poate visa? Copiii la această vârstă  încep să înțeleagă universalitatea morții. Fiecare viețuitor moare, fiecare plantă, fiecare animal, fiecare persoană. Fiecare dintre noi va muri într-o zi. Interesant este că, înainte ca şi copiii să învețe acest lucru, mulți cred că există anumite grupuri de oameni care sunt protejați de moarte, cum ar fi profesorii, părinții și ei înșiși. Fără îndoială, majoritatea copiilor înțeleg că unii mor înainte de a înțelege că ei înșiși vor muri. Chiar și copiii care înțeleg că vor pieri într-o zi au tendința de a spune că moartea lor va avea loc doar în viitorul îndepărtat, când vor îmbătrâni. În cazul în care treci printr-o perioadă în care cineva drag moare, poți să îl întrebi pe copil dacă vrea să participe la înmormântare. Înainte de asta este recomandat să îi spui copilului ce va vedea, cine va fi acolo, cum se pot simți oamenii și ce vor face. Fii specific în descrierile tale, de exemplu, descrie sicriul și faptul că va fi în el corpul, că apoi va ajunge într-un loc sub pământ etc.

De asemenea, este important să vorbiți des despre gânduri și sentimente. Este probabil că va trebui să se întindă subiectul morții pe mai multe zile, săptămâni. Este bine să te arăți disponibil să discuți în continuare, deoarece doliul este un proces.

Copiii între 7-12 ani

În această perioadă copiii sunt mai maturi, au o gândire logică mult mai dezvoltată, devin și mai curioși, încep să citească cărți, să se uite la filme care au legătură cu zombie, cu scheletele etc. Moartea este moarte, nu mai există scăpare.

Copiii mai mari de 13 ani

Un adolescent percepe moartea ca fiind foarte îndepărtată, la capătul îndepărtat al unei vieți lungi. Dar când cineva pe care îl cunosc moare, va căuta sprijin de la cei apropiați, are nevoie de suport emoțional, să exprime ceea ce simte.

Acestea sunt generalități și tendințe. Unii copii se dezvoltă mai repede decât alții. Și unele studii au descoperit că evenimentele traumatice emoționale – cum ar fi pierderea unui părinte – pot accelera înțelegerea morții unui copil.