Dimineţile… O goană interminabilă în urma căreia ajungi la muncă extenuat, flămând, cu o mie de gânduri vâjâindu-ţi prin cap, neînţelegând de ce unii din jurul tău par atât de relaxaţi, râd de la prima oră, urându-ţi să ai o zi excelentă, în timp ce tot ce îţi doreşti tu, este să se termine mai repede. Şi dimineţile, şi zilele tale se repetă aproape la fel. Cu mici schimbări. Uneori ştii unde ţi-ai lăsat cheile. Alteori, apuci să iei o gură de ceva, numindu-l mic-dejun. Citeşte continuarea articolului aici.