Distanta Romania – Noua Zeelanda: 18.000km, 34 ore
Nr. locuitori: 4.5 milioane
Nr. oi: aprox. 40 mil.
Simbolul national: pasarea kiwi
Noua Zeelanda nu te cucereste pe loc, din pacate, pentru ca la intrarea in tara te asteapta un control minutios din partea responsabililor vamali si din cate inteleg si de la alti conationali, se intampla ca acest obicei sa fie aplicat romanilor, probabil ca li se mai intampla si altora, insa i-am intrebat pe americanii si nemtii din grupul nostru organizat daca au avut parte de acelasi tratatement si raspunsul a fost negativ.
Este nevoie sa te astepti ca vor deschide bagajele si vor cauta in ungherele cele mai ascunse, vor scoate toate hainele si obiectele pe care le ai pentru a le analiza, nu tin cont de mirosul boots-ilor de motor si totusi se aventureaza sa le inspecteze minutios si cu fascinatie, de parca ar fi vreun fetis. Politistul, in schimb, foarte bine pregatit, foarte amabil, facea comentarii frumoase cu privire la lucrurile noastre, de nota 10 trainingul de customer care pe care l-a primit.
Din fericire, in afara de acest incident stanjenitor care m-a facut sa ma simt ca venind din lumea a treia, intreaga tara te cucereste si in urmatoarele randuri am sa ma justific.
Noua Zeelanda te impresioneaza prin grija fata de cel mai mic detaliu care nu sufoca ochii si respiratia: oriunde mergi vezi cata atentie se acorda naturii, cum este fructificat fiecare colt de pamant (chiar daca in trecutul departat au facut defrisari in masa, lasand cheala insula de paduri, au avut totusi grija sa repare cumva daunele si au transformat totul in pasuni, devenind astfel si avantaj competitiv-economic), cladirile sunt desprinse din povesti de la tara (ce-i drept un pic mai moderne ca la noi). Nimic nu este strident si totul te incanta.
Ce mi-a mai placut foarte mult a fost ca in Noua Zeelanda nimic nu se arunca, totul se transforma: carucioarele de supermarket devin scaune, paletii devin pereti la un teatru de vara (poti vedea un exemplu in poza de mai jos).
Printre cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut se numara: Lacurile Tekapo si Pukaki, Melford Sound, Queenstown, Glaciarul Fox, Panacakes Rocks.
Iar deliciul maxim de amuzament a fost reprezentat de o carciuma de pe marginea drumului, The Bushman’s Centre, care continea doar mesaje glumete.
Cel care detine acest loc are un simt de conservare a tot ceea ce inseamna intoarcerea la originile naturii, la aprecierea naturii asa cum este ea, si este genul de om care sa impotriveste constant sistemului (intr-un timp vindea fripturi din carne de oposumi, care intre timp a fost interzisa comercializarii ei, si ca solutie a gasit ideea sa puna o cutie a milei unde oamenii care consuma aceasta carne de la el sa lase bani).
Oamenii par desprinsi dintr-o lume linistita, indepartata cu mult fata de o capitala europeana. Oamenii par atat de relaxati, incat au timp sa citeasca o reclama de pe un panou, la un ansamblu rezidential care spune: Plaja este atat de aproape, incat atunci cand vei ajunge acasa, inca vei mai simti nisipul la degetele de la picioare.
O alta reclama, care mi-a placut si era pe panoul unui restaurant, spunea ceva de genul: Restaurantul este atat de bun, incat s-a construit orasul in jurul lui.