Cum îţi modelează experienţele plasticitatea creierului?

Plasticitatea creierului, cunoscută și sub numele de neuroplasticitate, este un termen care se referă la capacitatea creierului de a se modifica și de a se adapta ca urmare a experiențelor. Neuro reprezintă neuronii, celulele nervoase care sunt elementele de bază ale creierului și ale sistemului nervos, iar plasticitatea se referă la maleabilitatea creierului.

Ce este plasticitatea creierului?

Creierul uman este compus din aproximativ 86 de miliarde de neuroni. Primii cercetători credeau că neurogeneza sau crearea de noi neuroni se opreşte la scurt timp după naștere. Nimic mai flas. Creierul posedă capacitatea remarcabilă de a reorganiza căile, de a crea noi conexiuni și, în unele cazuri, chiar de a crea noi neuroni – un concept numit neuroplasticitate sau plasticitate a creierului.

Există două tipuri principale de neuroplasticitate:

• Plasticitatea funcțională: capacitatea creierului de a muta funcțiile dintr-o zonă deteriorată a creierului în alte zone nedeteriorate;
• Plasticitatea structurală: capacitatea creierului de a-și schimba efectiv structura fizică ca urmare a învățării.

Beneficiile plasticității creierului

Există multe beneficii ale neuroplasticității creierului. Permite creierului să se adapteze și să se schimbe, ceea ce ajută la promovarea:

• Capacitatea de a învăța lucruri noi;
• Capacitatea de a vă îmbunătăți capacitățile cognitive existente;
• Recuperarea după un accident vascular cerebral și leziunilor traumatice ale creierului;
• Consolidarea unor zone în cazul în care unele funcții se pierd sau scad;
• Îmbunătățiri care pot promova fitness-ul

Cum funcționează plasticitatea creierului

Primii câțiva ani din viața unui copil sunt un moment de creștere rapidă a creierului. La naștere, fiecare neuron din cortexul cerebral are aproximativ 2.500 de sinapse; până la vârsta de trei ani, acest număr creşte până la 15.000 de sinapse per neuron.

Cu toate acestea, adultul mediu are aproximativ jumătate din numărul sinapselor. De ce? Deoarece pe măsură ce dobândim noi experiențe, unele conexiuni sunt consolidate, în timp ce altele sunt eliminate. Acest proces este cunoscut sub numele de tăiere sinaptică.

Neuronii care sunt folosiți frecvent dezvoltă conexiuni mai puternice și cei care sunt rar folosiți sau niciodată mor în cele din urmă.

Prin dezvoltarea de noi conexiuni și tăierea celor slabe, creierul se poate adaptează continuu la mediul în schimbare.

Caracteristici cheie ale plasticității creierului

Există câteva caracteristici definitorii ale neuroplasticității:

Vârsta și mediul joacă un rol

În timp ce plasticitatea apare pe tot parcursul vieții, anumite tipuri de schimbări sunt mai predominante în timpul anumitor categorii de vârste. Creierul tinde să se schimbe foarte mult în primii ani de viață, de exemplu, pe măsură ce creierul imatur crește și se organizează.

În general, creierele tinere tind să fie mai sensibile și mai receptive la experiențe decât creierele mult mai mature. Dar asta nu înseamnă că creierele adulte nu sunt capabile de adaptare.

Genetica poate avea, de asemenea, o influență. Interacțiunea dintre mediu și genetică joacă, de asemenea, un rol în modelarea plasticității creierului.

Neuroplasticitatea este un proces continuu

Plasticitatea este continuă de-a lungul vieții și implică celule ale creierului, altele decât neuronii, inclusiv celulele gliale și vasculare. Poate apărea ca rezultat al învățării, experienței și formării memoriei sau ca rezultat al deteriorării creierului.

În timp ce oamenii obișnuiau să creadă că creierul s-a fixat după o anumită vârstă, cercetări mai noi au arătat că creierul nu încetează să se schimbe ca răspuns la învățare.

În cazurile de deteriorare a creierului, cum ar fi în timpul unui accident vascular cerebral, zonele creierului asociate cu anumite funcții pot fi deteriorate. În cele din urmă, părți sănătoase ale creierului pot prelua aceste funcții și abilitățile pot fi restabilite.

Plasticitatea creierului are limitele sale

Este important de menționat, totuși, creierul nu este infinit maleabil. Anumite zone ale creierului sunt în mare parte responsabile de anumite acțiuni. De exemplu, există zone ale creierului care joacă roluri critice în lucruri precum mișcarea, limbajul, vorbirea și cunoașterea.

Deteriorarea zonelor cheie ale creierului poate duce la deficite în aceste zone deoarece, deși poate fi posibilă o anumită recuperare, alte zone ale creierului, pur și simplu, nu pot „prelua” acele funcții care au fost afectate de daune.

Cum îţi poţi îmbunătăţi plasticitatea creierului

Există lucruri pe care le poți face pentru a-ţi încuraja creierul să se adapteze și să se schimbe. Unele dintre modalitățile prin care poţi utiliza neuroplasticitatea în moduri benefice, includ:

Îmbogăţirea mediului

Mediile de învățare care oferă o mulțime de oportunități pentru atenție concentrată, noutate și provocare s-au dovedit că stimulează schimbări pozitive în creier. Acest lucru este deosebit de important în timpul copilăriei și adolescenței, dar îmbogățirea mediului personal poate continua să ofere recompense creierului până la maturitate.

Lucrurile pe care le puteți încerca, includ:

• Învățarea unei limbi noi;
• Învățarea unui instrument muzical;
• Călătoriile și explorarea unor locuri noi;
• Crearea de artă și alte activități creative;
• Lectura.

Bucură-te de odihnă

Cercetările au arătat că somnul joacă un rol deosebit în creșterea dendritică a creierului. Dendritele sunt creșterile de la capătul neuronilor care ajută la transmiterea informațiilor de la un neuron la altul. Prin consolidarea acestor conexiuni, este posibil să poţi încuraja o plasticitate a creierului mai mare.

S-a dovedit că somnul are efecte importante atât asupra sănătății fizice, cât și a celor psihice. Poţi găsi modalități de a-ţi îmbunătăți somnul practicând o igienă bună a somnului.

Practică exerciţii fizice

Activitatea fizică regulată s-a dovedit că are o serie de beneficii pentru creier. Unele cercetări sugerează că exercițiile fizice ar putea ajuta la prevenirea pierderilor de neuroni în zonele cheie ale hipocampului. O recenzie din 2018 publicată în revista Frontiers in Neuroscience a sugerat că exercițiile fizice ar putea juca, de asemenea, un rol în neurogeneză în regiunea hipocampală.

Sursa: www.verywellmind.com