‘’Fă tu, ca eu nu ştiu/pot să fac!’’ Este răspunsul pe care îl primesc de la fiul meu de doar 4 ani atunci când începe un joc nou şi simte că nu va reuşi să îl facă. Şi mă întreb când a început să realizeze faptul că nu este ok să greşească până să reuşească.
Vezi în primii ani de viaţă cum se străduiesc, când sunt mici, mai întâi să se aşeze în funduleţ, apoi să meargă târâş, apoi să se ridice în picioare, să meargă, să alerge, să înoate, să meargă cu bicicletă… şi între timp apar multe erori, multe faze intermediare până să ajungă la reuşita finală. Moment de moment trebuie să testeze, să greşească până să ajungă la ţinta finală, şi mă întreb oare de câte ori ar trebui să cadă, în medie, un bebeluş (eşecurile) până să ajungă să se ridice în picioare la fel ca modelele lui, părinţii (succesul).
Dacă aruncăm o privire în organizaţii şi luăm exemplul unui om de vânzări, remarcăm că eşecul sau succesul este doar o chestiune de statistică şi că procentul cel mare îi revine eşecului, nicidecum succesului. Nu ai cum să ai 100% rată a conversiei la apelurile avute cu potenţialii clienţi sau la întâlnirile avute, nici pe departe, rata este cu mult mai mică, poate fi între 1% şi 50%, ceea ce înseamnă că eşecul se situează între 99% şi 50% din timpul investit în procesul de vânzare.
Statisticile ne confirmă, din păcate, că cel puţin în România, inclusiv antreprenorii nu văd partea pozitivă a eşecului. Conform unui studiu recent realizat de EY și Impact Hub, Barometrul afacerilor de tip startup din România 2016, ‘’doar 18% din antreprenorii de startup consideră eșecul în afaceri un prilej de învățare, cea mai mare pondere a antreprenorilor de startup consideră eșecul în afaceri un eșec în carieră (26%), în timp ce 22% cred că acesta va constitui o barieră pentru viitoarele inițiative antreprenoriale, iar 20% cred că indică lipsa abilităților necesare.’’
La o masă rotundă, o tânără antreprenoare, în primul ei an de business, ne spunea: acum mă bucur de ceea ce fac, fac şi multe greşeli din care învăţ şi pe care mă bucur că mi le pot permite acum la început. Simt că această antreprenoare a învăţat o lecţie foarte importantă, spre deosebire de majoritatea antreprenorilor menţionaţi în studiu. Eu aş mai adăuga că drumul nostru în business şi nu numai, este presărat tot timpul de erori şi eşecuri, la orice fază de maturitate a acestuia, şi că, pur şi simplu, trebuie să le acceptăm pentru că altfel nu inovăm. Îmi aduc aminte, în 2008, când tot business-ul de resurse umane pe care îl conduc era axat doar pe zona de team-building, lucram doar cu multinaţionale, iar în momentul crizei, toate robinetele pentru activităţi de genul acesta s-au închis, cifra de afaceri mergând aproape de 0, însă, asta m-a determinat să fiu foarte creativă, să privesc business-ul şi din alte perspective, pentru ca la un an după, să mă ocup de proiecte de milioane de euro.
Vorbim des despre cum să ai succes în viaţă, în organizaţii, dăm exemple de bune practici, însă uităm aspectul cel mai important, fără eşec nu există succes. Unii oameni pot fi frustraţi să vadă cum alţii reuşesc şi ei nu, asta pentru că nu îi ajutăm să vadă că există şi o parte întunecată a succesului şi că este normal să greşim de foarte multe ori până să îl obţinem. Pe aceşti oameni îi putem pierde pentru că la unii, această frustrare poate conduce la blocaj.
Iată mai jos cum o companie sau un manager poate să beneficieze de pe urma eşecurilor mai mult decât o făcea până acum în ceea ce priveşte performanţa angajaţilor:
1. Să introducă în vocabular cuvântul eşec.
Unele organizaţii evită complet să folosească cuvinte precum probleme sau eşecuri, este ca şi când ai ţine sub preş elefantul şi nu ai vorbi niciodată despre el. Psihologic nu cred că este în regula să încerci să crezi că toată viaţă este roz, înţeleg şi motivul pentru care nu sunt folosite astfel de cuvinte, ca să ţii atenţia concentrată pe ce vrei să ţi se întâmple. Într-o excursie în pădurea amazoniană, băştinaşii ne cereau să nu vorbim despre sarpe, căci dacă facem asta el o să apară, ei bine, am vorbit despre el, însă, tot nu a apărut şi asta nu face decât să vorbească fix despre aceeaşi statistică, şansele sunt egale să apară sau nu, chit că vorbeşti despre asta sau nu.
În plus, atunci când accepţi faptul că ai eşuat, îţi dă un sentiment de libertate, te face să te simţi mai uşor, pentru că accepţi că nu eşti invincibil, iar dacă pleci pentru un scurt moment capul, ai toate şansele să primeşti răspunsuri la probleme sau mai mult suport din partea celorlalţi.
2. Să sublinieze în şedinţe sau la întâlnirile unu la unu care au fost lecţiile învăţate.
Atâta timp cât înveţi din propriile greşeli ai şanse să te apropii mai tare de ceea ce îţi propui. Eşecul este, pur şi simplu, o ocazie să înveţi ce poţi face mai bine data viitoare, să accepţi că anumite lucruri nu sunt posibile sau nu sunt potrivite pentru tine sau nu te îndrepţi pe drumul care trebuie.
3. Să încurajeze angajaţii să tragă mai departe în direcţia dorită cu entuziasm.
De fapt, eşecul unei echipe apare doar atunci când nu mai are energie să împingă mai departe pentru a atinge succesul final, când este atât de demotivată, încât renunţă. Secretul constă în a depăşi starea pe care ne-o provoacă eşecul, şi să îţi concentrezi atenţia pe punctul final la care vrei să ajungi, să ştii să te ridici de fiecare dată, când este cazul.
În 12 ani de business am înţeles că nu există succes fără eşec, iar fiecare eşec este călătoria în sine ca să ajungi la destinaţie şi ai de câştigat dacă treci uşor peste el, nu îngenunchiezi în faţa lui, îl iei ca pe un simplu feedback, ca pe o oportunitate de învăţare.
Şi închei cu un citat care pe mine mă inspiră în momentele de eşec : ‘’Failure is success in progress!’’