Active escapes

Invitatie la calatorie, la explorare de locuri in mijloc

 

Distanta Romania - Chile - Patagonia: 11.000 km, 18 ore de zbor (Bucuresti - Madrid - Santiago de Chile - Osorno) 

Nr. locuitori: aprox. 2 mil. in Patagonia

Nr. km parcursi: 4600

Acest petec intins de lume este pe lista topului de vacante facute pe aceasta planeta, a fost incredibil cum in fiecare zi imi spuneam ca aceasta este cea mai frumoasa zi. Timp de doua saptamani, Patagonia mi-a incantat privirile cu padurile sale, cu ghetarii, cu cascadele, cu tarmurile abrupte si stancoase, cu podisul sau.

Primul obiectiv turistic in care ne-am odihnit privirile a fost orasul Villarrica dominat de vulcanul cu acelasi nume, cu o inaltime de 2840m si care in 2015 a erupt atat de puternic incat au fost evacuati locuitorii. I-am admirat creasta imbracata in zapada si am urmarit norii cum il mangaie. 

 

Traseul pe care l-am parcurs a inclus urmatoarele obiective care pe noi ne-au impresionat: 

Queulat National Park, unde am urmat un traseu de dirt road prin inima muntilor.

 Ghetarul Perito Moreno este una din acele Creatii in fata careia te abandonezi complet, gandurile se topesc asemeni ghetii, devii un tot cu natura, sentimentul este de nedescris, cert este ca timp de doua ore am stat muti in fata acestei maretii.

Torres del Paine un parc national minunat, la care se ajunge din orasul Puerte Natales, care are acest nume pentru ca varfurile stancoase ale muntelui arata ca niste turnuri (torres), pe care noi insa nu le-am vazut  in toata semetia lor pentru ca norii au avut exclusivitate in acea zi.

Un curcubeu s-a asezat in fata noastra pentru a ne ura bun-venit la Torres del Paine:

Am ajuns in Ushuaia dupa ce am trecut intai cu ferryboat-ul prin stramtoarea Magelan si prin Paso Garibaldi, de care imi mai aduceam aminte de prin cartile de geografie. Aici toata lumea ne-a spus ca vremea este neobisnuit de frumoasa, era cald, in jur de 19C si aproape fara vant, vreo 30KM/H, ei fiind obisnuiti si cu 100 km/h.

Recomandarea ghidului nostru a fost sa facem o plimbare pe insula pinguinilor, care se numeste de fapt insula Martillo, mai apropae de portul Williams unde se afla ultima asezare cea mai sudica din lume: Beyond fin del mundo. Ushuaia fiind orasul cel mai sudic din lume: Fin del Mundo. Asa am facut rezervare la Piratour pentru ca era singura care poate oferi in zona o experienta de a te plimba printre pinguini in habitatul lor natural, la nici un metru de ei. 

O parte din drumul pina la insula l-am facut cu autocarul si a fost foarte placut pentru ca un ghid pe nume Laura care vorbea o engleza impecabila, ne-a explicat foarte multe lucruri pe care nu le cunoasteam si pe care eram curiosi sa le aflam, printre care:

Ushuaia are 75.000 locuitori, este al doilea oras dupa Rio Grande cu 90.000 locuitori. Se pare ca acest oras s-a dezvoltat exponential dupa ce statul Argentian a decis ca cei care fac aici business sa beneficieze de taxe atat de reduse incat angajatii lor puteau castiga de aprox. 5 ori mai mult ca in restul statului. Acum discrepantele salariale nu erau asa mari, insa un pusti de numai 18 ani fara experienta se poate angaja cu 2000usd cu usurinta.

Ushuaia are Parcul national Tierra del Fuego, care are cam 20km de drum si care de fapt este punctul cel mai sudic de drum, Ruta 3.

Povestea orasului Ushuaia pleaca de la Thomas Bridges care era un orfan si care a fost numit asa dupa T-ul de pe haine si dupa faptul ca a fost gasit pe un pod, a creat o legatura stransa cu indigenii yahgan dupa ce la 13 ani a fost pe una din insulele malvine si i-a intalnit, creand chiar si un dictionar cu cuvintele lor. A avut legatura cu misiunea anglicana de acolo si la varsta de doar 19 ani a condus aceasta misiune. S-a mutat in Ushuaia in 1870 fiind primul, apoi a infiintat Ferma Harberton in 1886 dupa ce a primit de la Congresul National o suprafata de aprox. 22.000ha, detinanand mai multe insule in zona. La aceasta ferma se ajunge dupa ce conduci vreo 90km de la Ushuaia.

Ajunsi pe insula suntem impresionati de pinguinii Magelani si Gentoo care au ajuns aici in anul 1970, locuind de fapt pe proprietatea familiei Bridges.

Experienta este emotionanta, o colonie de pinguini care au si o zona de maternitate unde cresc puii de pinguini, vezi cuiburile pe care le fac cumva pe sub pamant. Vin aici pe timp de vara pentru ca le place caldura, doar Gentoo raman permanent si care sunt vreo 100 de exemplare. In poza de mai jos este un pui de doar 3 luni.

 

Pe langa ferma exista cativa copaci care iti vorbesc despre puterea vantului din zona, copacii crescand mult pe orizontala. Thomas ne spunea ca in excursie au prins si vant de 110km/h. Imagine that on a bike, and with rain as well!

 Alte locuri de pe drumurile parcurse prin Patagonia care mi-au trezit interesul si pe care le-am imortalizat:

 

Patagonia ramane acolo in suflet pentru totdeauna, pentru ca acolo am fost una cu natura, am fost in acelasi timp atat de mica si atat de mare in fata frumusetii ei si sunt profund recunoscatoare ca mi s-a infatisat sub mult Soare.

Add comment


Security code
Refresh